Mostenirea strabunilor si Luna Plina (20 Iulie 2016)

Trebuie sa recunosc ca ma simt privilegiata de faptul ca locuind in Bucuresti stau intr-un cartier modern, care adaposteste un parc minimalist. In fata verandei mele se afla doi brazi si multi multi bambusi care se pare ca nu se mai satura sa se intinda peste tot. Insa, traind intr-un oras atat de poluat, faptul ca iti poti bea ceaiul sau cafeaua dimineata admirand verdele pomilor, sau, ca acum, sa ma bucur de priveliste in timp ce ma gandesc ce tema sa abordez in acest articol mi se pare un cadou minunat oferit de univers. Privind brazii am incercat sa imi imaginez cum arata radacinile lor, cat de adanc pot intra in pamant si apoi mi-am intors privirea catre astrograma despre care vreau sa iti povestesc astazi, astrograma Lunii Pline de pe 20 iulie (1:54AM, ora Romaniei). Mai exact, am sa-ti povestesc despre radacinile noastre de unde ne tragem seva si viata, despre mostenirea lasata noua de strabunii nostrii de care suntem prea putin constienti si despre faptul ca numeroase practici si credinte au privitor la acest subiect puncte de vedere apropiate. 

Sheldrake si teoria campurile morfice

Luna Plina din Iulie tine de radacini si de intoarcerea la esenta noastra primordiala, tine de interactiunea cu campurile morfice ale strabunilor. Probabil te intrebi ce inseamna ,,camp morfic” si aici trebuie sa-i multumesc prietenei mele Carmen care mi-a trimis un articol extrem de interesant despre acest subiect. Autorul teoriei intitulate “camp morfogenetic” se numeste Rupert Sheldrake, care emite teoria conform careia exista un camp subtil unitar care transmite informatiile de la generatie la generatie, oferind urmasilor posibilitatea de a depasi in inteligenta si rezistenta stramosii.

Sheldrake a fost atras de experimentele realizate in anii 1920 de cercetatorii de la Harvard care au construit un labirint foarte intortochiat. La un capat al labirintului au pus cateva bucatele de mancare, iar in coltul opus au dat drumul unor soareci sa porneasca in cautarea hranei. Daca primele incercari ale soarecilor au durat mult pana i-au adus in preajma hranei, s-a constatat ulterior, ca, pe masura ce invatau traseul, ajungeau din ce in ce mai repede la hrana. Pana aici nimic neobisnuit. Partea interesanta este ca atunci cand cercetatorii de la Harvard au dat drumul in labirint urmasilor soarecilor respectivi, acestia stiau instinctiv drumul, ajungand in cateva secunde la hrana.

Cercetatorii de la o alta universitate rivala, respectiv universitatea din Edinburgh, au repetat experimentul, replicand in detaliu labirintul creat de colegii lor, dar cu dorinta de a  demonstra “sarlatania” celor de la Harvard. Spre stupefactia cerecetatorilor, in momentul in care au eliberat soriceii in labirint acestia stiau deja drumul! Sa precizam ca pe, langa distanta metrica mare dintre cele doua universitati, Harvard e localizata in SUA, in timp ce Universitatea Edinurg e situata in Anglia, soriceii respectivi nu erau inruditi. Si totusi, au recunoscut instinctiv drumul cel mai scurt ...

Acelasi experiment a fost reluat in anul 1952, dar miza a fost marita, trecandu-se la primate. Pe insula Koshima, maimutelor din specia Macaca Fuscata li se aruncau constant fructe delicioase in nisip. Desi fructele erau dulci si apetisante pentru gustul maimutelor, acestea erau nevoite sa le consume impreuna cu nisipul grunjos care se lipea de fructe. Intr-o zi, o maimuta numita Imo a descoperit ca, daca spala fructele in apa marii, se poate bucura de gustul lor dulce. A invatat-o si pe mama ei acest lucru. Desi, doar cateva maimute adulte au imitat descoperirea, toate maimutele tinere au preluat imediat informatia, transmitand-o si urmasilor lor. Insa, din punct de vedere stiintific e mult mai interesant faptul ca aceasta informatie a fost preluata, de toate maimutele de pe alte insule, raspandindu-se pana in anul 1958 pe toate continentele unde traiesc aceste primate. Ca si cum o forta "invizibila” este raspunzatoare de raspandirea informatiilor.

Iata de ce Rupert Sheldrake a considerat ca exista niste campuri, pe care le-a denumit “morfice” care inmagazineaza informatiile si le transmit mai departe. Ca argument, a lansat in spatiul stiintific o intrebare perfect pertinenta:

“cum dintr-o celula sanguina poate  aparea un organism complet, in loc sa apara doar o colonie de celule sanguine”.

De exemplu, care sunt factorii care opresc cresterea celulelor hepatice, stopand cresterea nemasurata a ficatului? E ca si cum celulele ar “sti” ca ficatul a ajuns la dimensiunea corecta de crestere si isi stopeaza multiplicarea, rezumandu-se doar la o activitate de intretinere.

Aceasta teorie este extrem de complexa si probabil am putea petrece multe ore discutand despre acest subiect, insa pe noi ne intereseaza o singura informatie pentru a face conexiunea cu Luna Plina de pe 20 iulie. Maine exact, faptul ca stramosii nostrii ne transmit prin acest camp morfic toate experientele pe care le-au trait, bune si rele deopotriva. Probabil nu intamplator, in toate religiile lumii se pune pregnant accentul pe ideea ca pacatele stramosilor se transmit copiilor, care urmeaza sa le “ispaseasca”. Nu cred ca este vorba de o condamnare la o soarta nefericita a urmasilor ci, acestora le revine dificila sarcina de a gasi solutii la problemele experimentate si nesolutionate de stramosii lor.  

Constelatiile de familie, practicile shamanice si mesajul biblic

Constelatiile de familie, dezvoltate de catre terapeutul Bert Hellinger, ca parte a lucrului sau la rezolvari sistemice, dovedesc prin practica globala ca anumite evenimente dintr-o familie pot avea efecte negative asupra membrilor acesteia nascuti generatii mai tarziu.

Hellinger considera ca cele mai multe dificultati personale precum si a problemele cu care ne confruntam in cadrul relatiilor, au ca sursa familia de origine, cea biologica. In viata de zi cu zi, in mod ce nu poate fi explicat logic sau rational, manifestam intr-o forma sau alta, destinul altei persoane din familia noastra, chiar daca o cunoastem sau nu, chiar daca avem informatii sau nu cu privire la destinul acesteia. Am putea spune ca “suntem condamnati” sa repetam acel destin. Cauza care sta la baza este incalcarea unor legi universale precum legea apartenentei (cu totii avem drepturi egale de a apartine unui sistem familial), ordinea in familie (cei care se nasc primii sunt primii; parintii ofera, iar copiii primesc), barbatul ocupa prima pozitie in familie, iar el munceste in serviciul femeii). Cu alte cuvinte, la nivel de suflet, acestia aleg sa vina in familia respectiva pentru a ajuta neamul sa integreze anumite fapte de viata care contravin princiilor universale enuntate, aducand astfel vindecare si echilibru. Aceste alegeri, desi logica si cunoasterea noastra pamanteasca le poate accepta cu dificultate, nu sunt intamplatoare, ele avand legatura cu lectiile de viata individuale si misiunile personale ale celor implicati. Conform celor spuse de Daan van Kampenhout, aceast tip de dinamica in cadrul unei familii este confirmata si de constatarile altor scoli terapuetice si psihanalitice.  

Shamanismul, termenul folosit generic in limbajul occidental contemporan pentru a descrie traditiile si practicile spirituale ale diverselor grupuri etnice din Siberia, Mongolia, Laponia, America de Sud, parti din Alaska si Canada, Australia sau chiar Bali, este o veche traditie de vindecare si un mod de viata care face trimitere la acest tip de dinamica ce exista in contextul unei familii de-a lungul multor generatii.

Tehnicile shamanismului se axeaza pe conexiunea cu natura, cu radacinile noastre, cu mostenirea lasata de stramosii nostri, dar si drumul vietii pe care il avem de parcurs individual. Elementele principale ale vietii shamanice includ calatoriile si experientele aduse de acestea, pot fi calatorii propriu-zise sau calatorii spirituale. Apoi, dansul sacru, eliberarea talentului artistic adanc inradacinat in fiecare dintre noi si pelerinajele catre zonele sacre din natura sau catre monumentele sacre.

La finalul acestui text, insa nu mai putin important si fara a face o analiza teologica, as vrea sa mai mentionez faptul ca, in cadrul textelor biblice din Vechiul si Noul Testament, se fac trimiteri la responsabilizarea copiilor pentru faptele parintilor si inaintasilor. Am sa ma limitez la a prezenta un singur verset: “Pentru ce spuneti voi in tara lui Israel pilda aceasta si ziceti: Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii? Precum este adevarat ca Eu sunt viu, zice Domnul Dumne­zeu, tot asa este de adevarat ca pe viitor nu se va mai grai pilda aceasta lui Israel” (Iezechiel 18, 2-3). Via si agurida fac referire la responsabilitatea omului fata de propriile sale pacate si fata de cele ce-i sunt straine.

Considerand ca boala fizica este un semnal de alarma pe care sufletul il trimite trupului, K.V. Zorin analizeaza din perspectiva crestin-ortodoxa in cartea sa “Pacatele parintilor si bolile copiilor” profunda legatura dintre comportamentul parintilor si starea de sanatate a copiilor lor. De asemenea, duhovnici si alti invatati, precum Paisie Aghioritul, Arsenie Boca, Arsenia Capadocianul, Sofronie Saharov si altii pun in scrierilor lor in discutie aceasta legatura sistemica. Episcopul Varnava (Beleaev) spune ca:

"Una si aceeasi boala, poate aparea la un om din cauza necinstirii parintilor, la altii pentru furt, si chiar la unul si acelasi om, o data pentru un pacat si alta data pentru un alt pacat.”   

In loc de concluzie …

Fara avea pretentia exhaustivitatii, am incercat sa va prezint cateva perspective variate care, desi vin din zone culturale extrem de diferite, vorbesc despre aceasta legatura de baza intre membrii unei familii si care transcende multe generatii… toate acestea pentru ca exista o conexiune directa si din perspectiva astrologica intre Luna Plina de pe 20 iulie si relatiile de familie. Despre aceasta perspectiva astrologica insa, va voi povesti in urmatorul articol. 

Povestile Lunii Pline (20 iulie 2016)