Legendele Balantei

In astronomia babiloniana, Balanta este cunoscuta sub numele de “Mul Zibanu”, tradus prin “balanta” sau “cantar”. Mul Zibanu era venerata de toti zeii, iar zeul soarelui, Shamash a numit-o “Patroana adevarului si a justitiei”.

In timpul tranzitului Soarelui prin semnul zodiacal al Balantei, ziua si noaptea sunt egale si probabil aici isi are radacina mitul balantei care simbolizeaza cautarea continua a echilibrului.

In astrologie, Balanta este singurul semn zodiacal care nu este reprezentat de o fiinta vie, cu toate ca in cultura araba si in Vechea Grecie, Balanta era reprezentata de clestii scorpionului, acesta fiind asezat cu capul in jos, clestii atarnand asemeni talgerelor unei balante.

Primele mentiuni referitoare la semnul Balantei dateaza din secolul I i.d.Hr si se regasesc in arealul Greciei Antice, fiind  mentionata in operele sale de catre astronomul Geminus din Rhodos.

Preotul egiptean, Manetho  are o influenta foarte mare in identificarea mitului Balantei si integrarea acestuia in cultura egipteana. Maneto a propus in secolul al III- lea i.Hr. ca procesele juridice, litigiile si medierile dintre doua sau mai multe parti sa aiba loc toamna, in timpul tranzitului Soarelui prin semnul Balantei, pentru ca judecatorii sa fie influentati benefic si corect de catre Zeita Dreptatii. Aceasta idee a fost repede imbratisata si pusa in practica de catre faraon, dar din pacate, initiativa nu a rezistat multa vreme, din cauza numarului foarte mare de litigii care aveau nevoie de o solutionare grabnica. Totusi contributia sa nu poate fi negata, si, alaturi de Geminus din Rhodos, Manetho este a doua figura ce mentioneaza Balanta si o impune in panoplia istoriei astrologiei si astronomiei.

In Egiptul Antic se spune ca Balanta era instrumentul prin care se masurau faptele bune si rele ale sufletelor mortilor, acestea fiind directionate catre Iad sau Rai.

In mitologia romana, Balanta este descrisa ca fiind cantarul, balanta, talgerele tinute in mana de catre Astraea-Fecioara. 

Nativul Balanta