Iubirea — motor al Constelatiilor Sistemice Familiale

Se spune ca “iubirea muta muntii din loc” … din perspectiva constelatiilor, iubirea este motorul care determina armonizarea oricaror dezechilibre care pot exista in cadrul relatiilor de familie, atunci cand principiile sistemice, despre care va povesteam in articolul Ce sunt Constelatiile Sistemice Familiale, sunt incalcate. Altfel spus, iubirea vindeca tot ceea ce este “bolnav” intr-un sistem de familie, aduce acceptare si iertare armonizand relatiile dintre oameni, produce schimbari benefice pentru toti cei implicati. Dar, iubirea are un al doilea aspect, mai putin abordat. Este vorba de ceea in constelatii numim “iubire oarba”.

Iubirea vindecatoare

Ce poate fi mai frumos decat atunci cand cineva afirma intr-o constelatie, si o face cu sinceritate de plina: „Te iau in Inima mea ca ceea ce esti...(si ii spune rolul pe care il are acea persoana vis a vis de ea)”. Aceasta este iubirea care vindeca. Este acel fel de iubire care atunci cand se manifesta, faciliteaza procesul de echilibrare, armonizare, eliberare, creand conditiile dezvoltarii fenomenului de vindecare. Este ca atunci cand ii spunem cuiva, cu credinta deplina “Iti doresc tot ceea ce este mai bun in lume pentru tine si destinul tau”.

Unul dintre profesorii mei, la un moment dat in cadrul procesului de formare, sustinea ca uneori, pentru a putea face o constelatie, este necesar sa il iei in inima ta nu numai pe client, ci intregul lui neam. In felul acesta, egregorul de neam nu simte ca o agresiune interventia facilitatorului si a participantilor la constelatie. El se deschide catre acestea permitiand sa iasa la suprafata acele informatii ce sunt necesare solutionarii situatiei. Acest lucru se poate face doar in legea iubirii – iubirea pe care facilitatorul o arata fata de client si neamul lui, se revarsa asupra celor care doresc sa restabileasca ordinea in neamul respectiv, fie ca fac parte din el sau nu. Si nai mult decat atat, se revarsa si asupra celor ce interpreteaza in constelatia respectiva, determinand „miscarea” la nivel energetic, spre inceprea procesului de vindecare in propriile lor neamuri. Atat de importanta si puternica este legea iubirii – dai un bob si primesti un cos de roade.

Pentru a putea face aceste lucruri, toti cei implicati in constelatie trebuie sa mai manifeste ceva – acest ceva este format din smerenie si onorare. Smerenia este ceva ce simti, cel putin mie imi este imposibil sa descriu aceasta stare in cuvinte. Din perspectiva mea, ar trebui sa fie acel sentiment care te incearca atunci cand ceri si primesti binecuvantarea unei persoane foarte importante pentru tine, fie ca e parinte, alta persoana din neam (ex: bunic) sau cleric (ex: duhovnic).  Smerenia este o stare de fapt a sufletului neprihanit – cu cat suntem mai curati energetic si sufleteste, cu atat putem atinge mai profund si pe timp mai indelungat starea de smerenie. Asta inseamna ca ar trebui sa ne facem un tel din a ne mentine curatenia sufleteasca, daca dorim sa atingem si mentine aceasta stare. Smerenia ne apropie de divinitatea din noi si implicit de Dumnezeu. Onorarea este si ea o stare ce tine mai debraba, din perspectiva mea, de echilibrul interior. Daca sunt in pace cu mine si cu cei din jurul meu, imi va fi foarte usor si la indemana sa onorez pe cineva. Onorarea tine mai mult de recunoastere – te recunosc ca ai facut parte din neamul meu si te onorez ca ceea ce esti, un stramos al meu.

Iubirea oarba

Bert Hellinger, creatorul metodei de Constelatii, foloseste conceptul si sub denumirea sugestiva de “Iubirea care imbolnaveste”, iar din exemplele de mai jos o sa intelegeti de ce. Un alt aspect ce se manifeste in acest concept este fidelitatea practicata add literam la nivel comportamental, de gandire si cu influenta majore in viata de zi cu zi. Trebuie sa intelegeti ca in acest stadiu, cel ce o manifesta nu stie ca isi face rau atat lui, cat si celui fata de care are acest sentiment.

Iubirea care imbolnaveste, asa cum se intalneste in practica constelatiilor, aduce in prim plan un concept mai putin discutat si abordat in alte tehnici si anume conceptul de „iubire oarba”. Este o forma a iubirii care se manifesta impotriva vietii. Binenteles ca cel ce o manifesta o face cu sinceritate si cu intentii curate, nefiind constient de implicatiile emotionale si energetice ale manifestarii ei. Acea persoana, la nici un nivel nu isi imagineaza ca ceea ce face nu este corect din punct de vedere Divin.

Din iubire oarba pentru un membru al familiei, de obicei parinte, insa poate fi si bunic sau o persoana care l-a crescut, cineva alege fie sa nu aiba o viata mai buna decat respectiva persoana - respinge prosperitatea, iubirea curata, armonia si uneori chiar viata insasi; fie alege sa se imbolnaveasca si sa traiasca acelasi gen de experienta cu cel iubit. Cu alte cuvinte, alege sa retraiasca viata celui iubit in detrimentul propriei vieti. Iar asta nu este in ordinea firii, fiecare om, cand vine la intrupare are de trait anumite experiente benefice dezvoltarii si cresterii lui ca si spirit.

Pentru a intelege insa mai bine ce reprezinta aceasta “iubire oarba”, am sa recurg la un exemplu. Din iubire oarba fata de parintele bolnav, un copil este dispus sa se sacrifice (sa moara) ca parintele mult iubit, sa traiasca. Situatia inversa este perfect valabila. In ambele cazuri, este incalcata ordinea fireasca, normala, a lucrurilor, fiecare fiinta stand pe acest pamant atat cat ii este dat, nici mai mult, nici mai putin. Cel ce manifesta aceasta forma de iubire, tinde sa se pozitioneze la nivel de Creator, si se „targuieste” pentru supravietuirea celui bolnav.

La baza acestei iubiri ce incalca ordinea divina si dreptul la viata sta o serie intreaga de emotii, toate determinate de neputinta de a schimba o situatie neplacuta, dureroasa si pe care nu o putem accepta. Vorbim de emotii precum: furie, durere, disperare si mai ales sentimentul de nedreptate. El se revolta si se maniaza pe Creatorul care decide  s-a il ia pe cel bolnav. Toate acestea au ca si fundament una din fricile primordiale ale omului, mai exact frica de moarte. Teama ca daca cineva moare, ne va uita pentru totdeauna. Apar ganduri si rationamente de genul „daca el/ea pleaca pe mine cine o sa ma mai iubeasca?”, „daca el/ea pleaca nu o sa ma mai iubeasca nimeni”, “fara el/ea eu cum am sa ma mai pot bucura de viata?” etc. Incapacitatea noastra de a ne conecta la iubirea Creatorului, ne face dependenti de iubirea pe care o primim de la altii. Daca am putea sa simtim cat de mult ne iubeste Dumnezeu, am iubii liber si ne-am bucura pentru fiecare stadiu de evolutie al celor de langa noi. Iubirea oarba este de fapt o forma de dependenta si co-dependenta distructiva.
 

Iubirea oarba, bunicul si eu

Din iubire oarba putem sa alegem sa murim intr-o maniera asemanatoare cuiva drag. La un moment m-am surprins gandind ca atunci cand va veni vremea sa plec, sa o fac ca si bunicul care m-a crescut. Era bolnav de inima si fiind, dupa o zi grea  de munca, a murit in somn. Eram chiar incantata de idee si mi se parea foarte fain, pana intr-o zi cand am realizat ca manifestam aceasta iubire oarba pentru cineva care nu mai era in viata. Cand am intalnit conceptul si am inteles ceea ce inseamna, mi-am dat seama ca nu este in regula sa imi doresc sa am acelasi sfarsit ca si el. Mi-a trecut prin minte ca poate nu este scris in destinul meu sa ma imbolnavesc de inima, insa dorindu-mi asta, imi pot altera destinul, aducandu-mi energia bolii de inima in campurile mele energetice.

Drept pentru care am mi-am spus:

“Bunicule, te iubesc si te onorez pentru ceea ce esti si ai fost pentru mine.Tu ai avut destinul tau, si felul tau de a iti traii experientele si te onorez si pentru asta; insa eu, am decis ca de azi inainte, sa nu imi mai doresc sa fiu ca tine, respectiv sa mor ca tine, ci sa fiu ca mine ( orice ar insemna asta ) si sa imi traiesc propriile experiente si sa mor in felul in care imi este dat, conform binelui meu suprem.”

Si astfel, am facut trecerea de la iubirea oarba la iubirea care vindeca in relatia cu bunicul meu.

Legea iubirii

Bert Hellinger, creatorul metodei Constelatiilor, in cartea sa „Un val, un ocean” afirma „Fiecare familie are un suflet comun si o constiinta comuna. Acest suflet si aceasta constiinta sunt ghidate de trei legi nescrise”. Sufletul – atat la nivel individual, cat si colectiv, tinde in mod natural sa existe si sa se manifeste sub incidenta legii iubirii. Cu alte cuvinte, consecintele actiunilor membrilor unei familii trec dincolo de granitele familiei si chiar a neamului din care facem parte, insa totul incepe aici, in familia de origine sau biologica, si asupra energiilor acesteia se intervine in cadrul metodei de Constelatii Sistemice Familiale.

Legea Iubirii se manifesta atunci cand pamantul se da la o parte pentru a permite timidului fir de iarba sa iasa la lumina si sa creasca viguros, cand copacul permite pasarilor sa se odihneasca pe crengile sale, cand floarea se deschide si permite soarelui sa o mangaie cu razele sale. Atunci cand bunicii isi plimba nepotii in parc, printre pomi, iarba si flori, atunci cand un tanar cedeaza locul in autobuz unei persoane mai in varsta si aceasta ii multumeste printr-un simplu zambet.

In tot si in toate se manifesta legea iubirii—este precum aerul, avem nevoie de ea pentru a trai si o respiram prin toti porii atunci cand o intalnim. Aroma ei ne schimba starea de spirit si ne echilibreaza.

Autor: Petruta Didoiu-Spataru

Editor: Ana Bodaproste