Constantin cel Mare si simbolismul solar

Pe data de 21 Mai sarbatorim ziua Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Este o sarbatoare cu data fixa in calendarul crestin-ortodox si strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci — semnul central al religiei crestine. In 2016 aceasta sarbatoare concide si cu momentul astrologic de Luna Plina, motiv pentru care m-am gandit sa va povestesc cate ceva despre un aspecte mai putin dezbatute despre Constantin cel Mare (272–337). Mai exact, ma refer la legatura acestuia cu Soarele, luminariul despre care mentionam in articolul Luna Plina (21 mai) ca este extrem de prezent pe astrograma acestui moment astrologic.  

Soarele Invincibil (Sol Invictus) si Constantin cel Mare

“Simbolismul Soarelui este tot atat de plurivalent e cat de bogata in contradictii este realitatea solara”, sustin Jean Chevalier si Alain Gheerbrant, iar afirmatia este pe deplin justificata. Soarele este deopotriva datatorul si distrugatorul de viata; este zeu si in acelasi timp o manifestare a divinitatii; lumina sa reprezinta cunoasterea intelectiva si el insusi e inteligenta cosmica. In multe culturi Soarele este asociat cu ochiul divin care vede tot; este ochiul lui Zeus (Jupiter) in lumea greco-romana, a lui Horus in Egiptul Antic, a lui Varuna in hinduism, a lui Odin in mitologia norvegiana sau a lui Allah in traditia musulmana. Soarele este emblema lui Vishnu, cea a lui Buddha, dar si a lui Hristos (numit Sol Iustitiae, Soarele Dreptatii), ale carei 12 raze reprezinta cei 12 apostoli…. iar lista poate continua.

Imparatul Constantin (Foto: Cornelius Hazard)

Imparatul Constantin (Foto: Cornelius Hazard)

Prin analogie, soarele este un simbol universal al regelui, inima a imperiului. Nu este astfel de mirare, ca oricare ar fi teritoriile pe care le-ar fi stapanit, conducatorii sau liderii vremurilor de la incasi la egipteni, japonezi, africani sau romani, si-au dorit si au cultivat aceasta asociere cu Soarele. Constantin cel Mare nu face exceptie, iar inainte de anul 312 religia sa, precum cea a parintilor sai imparatul Constantius Chlorus si Elena,  era pagana, fiind adeptul lui "Sol Invictus", cultul sincretist al Soarelui si al lui Apollo.

Sol Invictus sau Soarele Invincibil era o zeitate romana, oficializata ca atare in anul 274 de imparatul Aurelian, cu scopul unificarii sarbatorilor dedicate zeitatilor solare din imperiu (ex. Apolo-Helios, Elah-Gabal, Mithra etc).

In Imperiul Roman Sol Invictus era patronul si protectorul soldatilor. Atributul “Invictus” (Invincibil) era utilizat in cultul roman cu referire la zeii Marte, Hercule, Apolo Silvanus inca din sec.III i.Hr.  

Academicianul Emilian Popescu, unul dintre cei mai mari bizantinologi din lume, comenta aceast fapt astfel:

“Imparatul Constantin era probabil henoteist, avea un zeu principal, Sol Invictus, Soarele neinvins, o forma de cinstire a zeului Mithra venit din Rasarit. Soarele era considerat ca o divinitate intermediară intre divinitatea suprema si omenire”.

Ultima mentionare a Soarelui Invincibil dateaza din 387, dar adeptii sai sunt mentionati chiar si in cuvantarile Sf.Augustin (Sec.V).

Constantin cel Mare este universal recunoscut ca fiind primul imparat roman crestin, dar realitatea istorica dovedeste toleranta sa fata de vechile religii crestine chiar si dupa anul 312.

Monezi emise in timpul lui Constantin - 1. Multiplu de solidus din aur (313); este vizil bustul imparatului cu spada si scut, dar si imaginea Soarelui Invincibil (Sol Invictus);  2. Moneda de 1 1/2 Solidus (327), unde Constantin e reprezentat alaturi de lancea sa, un trofeu si doi captivi la picioarele sale; 3. Pe aversul Follisui (337) este vizibila Monograma lui Iisus Hristos. 

Monezi emise in timpul lui Constantin - 1. Multiplu de solidus din aur (313); este vizil bustul imparatului cu spada si scut, dar si imaginea Soarelui Invincibil (Sol Invictus); 
2. Moneda de 1 1/2 Solidus (327), unde Constantin e reprezentat alaturi de lancea sa, un trofeu si doi captivi la picioarele sale; 3. Pe aversul Follisui (337) este vizibila Monograma lui Iisus Hristos. 

In sprijinul acestei afirmatii stau monezile romane avand simbolistica lui Sol Invictus si care au circulat chiar si dupa 321, desi in 312-313 deja existau monezi reprezentandu-l pe imparat o casca avand insemne crestine; elementele solare si pagane de pe Arcul lui Constantin (Roma).

Soarele si Craciunul

In Imperiul Roman, la 25 decembrie se sarbatorea Deis Natalis Solis Invicti, adica ziua de nastere a lui Sol Invictus. Perioada din jurul datei de 25 decembrie corespunde, din punct de vedere astronomic, cu solstitiul de iarna si era marcata in prin sarbatori si festivaluri in multe colturi ale lumii.

Data nasterii lui Iisus Hristos nu e mentionata in niciuna dintre Evanghelii, iar prima mentiune scrisa cu privire la sarbatorirea Craciunului dateaza din anul 354, iar abia in 379, devine sarbatoare oficiala in Constantinopol, capitala Imperiului Roman. Pe de alta parte, suprapunerea sarbatoririi Craciunului cu cea a lui Sol Invictus poate fi explicata prin dorinta imparatilor crestini de a raspandi rapid religia in Imperiu, adaugand o componenta crestina sarbatorilor populare deja existente.

25 decembrie ca data a Nasterii Mantuitorului este explicata de Biserica prin faptul ca Imaculata Conceptie s-a produs la 25 martie (echinoctiul de primavara), astfel ca Nasterea trebuie sa fi avut loc dupa 9 luni, adica in decembrie.

Constantin cel Mare, primul imparat crestin

Daca dintr-un motiv sau altul ai avut ocazia sa citesti despre viata si contextul domniei lui Constantin cel Mare, probabil ca ai inteles deja ca opiniile exegetilor, istoricilor si altor autori cu privire la la acesta sunt de multe ori contradictorii si chiar controversate. Cu toate acestea, Constantin cel Mare este recunoscut ca fiind primul imparat crestin al Imperiului Roman.

Pictura semnata de Rubens infatinsand scena dezvaluirii Sfintei Cruci in ajunul infruntarii cu Maxentiu (312); Muzeul de Arta din Filadelfia (SUA). 

Pictura semnata de Rubens infatinsand scena dezvaluirii Sfintei Cruci in ajunul infruntarii cu Maxentiu (312); Muzeul de Arta din Filadelfia (SUA). 

Apropierea sa de credinta crestina a fost una treptata si potrivit istoricilor crestini, Eusebiu de Cezareea si Lactantiu, evenimentul marcat este cel din ziua premergatoare luptei cu Maxentiu (28 octombrie 312), cand Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si inscriptie In hoc signum vinces (rom. prin acest semn vei birui). Noaptea, in timpul somnului, Iisus Hristos, cu semnul Crucii, i-ar fi cerut sa-l puna pe toate steagurile soldatilor, pentru a le servi drept semn protector. Imparatul a cerut confectionarea unui steag numit "labarum", avand monograma crestina "HP", iar pe scuturile tuturor soldatilor sai sa fie desenata o cruce.  Lactantiu relateaza ca cei 20.000 de soldati ai lui  Constantin au invins armata de 150.000  a lui Maxentiu cu ajutorul lui Dumnezeu. Constantin a povestit mai tarziu lui Eusebiu, cu juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au incredintat de puterea lui Hristos si l-au facut sa treaca de partea crestinilor.

Ulterior, numele Imparatului Constantin se leaga de momente extrem de importante din viata Bisericii Crestine: Edictul de la Milan (313) - prin care puterea imperiala dadea libertate de cult crestinilor in aceeasi masura ca si altor religii; in consecinta, crestinii ies din catacombe avand dreptul sa-si manifeste credinta fara a se mai teme de pedepse precum rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu); Primul Sinod ecumenic de la Niceea (325), numeroase biserici si asezaminte crestine.

Constantin a primit botezul de la episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia cu cateva zile inainte de Rusalii, in luna mai 337. S-a stins din viata pe 22 mai, acelasi an, in Duminica Rusaliilor si a fost ingropat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru menitele si contributia sa la consolidarea crestinismului, Biserica il numara azi printre sfintii sai, numindu-l si "Cel intocmai cu Apostolii".

In loc de concluzie ...

ddcdc2762cf1570ae63247a23fd61c6a_big.jpg

Intre Mudra, Constantin ce Mare si Luna Plina de pe 21 mai 2016 exista un numitor comun dat de plurivalentele simbolismului solar. Acesta face ca sarbatoare Sfintilor Imparati Constantin si Elena sa fie cu totul extrem de speciala, iar mai multe explicatii privind aceasta afirmatie vei gasi in articolul Cele patru porti ale puterii si Luna Plina de pe 21 mai 2016.

Autor: Alexandra Coman

Editor: Ana Bodaproste

Lecturi recomandate despre simbolismul solar si Luna 

Asa cum am mai mentionat exista legaturi profunde intre aceasta Luna Plina, simbolistica solara si Sarbatoarea Sf.Imparati Constantin si Elena... iata cateva povesti care-ti dezvaluie aceste apropieri: